Trandafirul, în locul tău, vorbeşte

Mai frumoasă decât orice floare,
Mai strălucitoare decât stelele,
Mai gingaşă decât fluturii-n zbor,
Mai dulce decât toate frăguţele.

Mai angelică decât orice femeie,
Mai blândă decât îngerii firii,
Mai limpede-n suflet decât e izvorul
Ce curge către pragul amintirii.

Mai dorită decât Luceafăru-n zare,
Decât lebăda în oglinda de ape,
Mai, cum să vă spun, el, tinerelul
Nu ştia cum să fie lângă ea, aproape.

Se-nchină în gând, la propria-i speranţă,
Voia ca s-o atingă şi să fie atins
Măcar pentru o clipă, cât ar prinde aripi
Dorinţa lui fierbinte ascunsă-i într-un vis.

Înfăşură în palmă, cu lacrimi fierbinţi,
Gândul lui cel sincer fără de cuvinte,
Îndrăzni s-o tulbure cu gingăşii, cu gestul,
Că e rănit, că rana-i adâncă şi fierbinte.

Ea l-a crezut şi la trimis la medic.
El i-a răspuns: până la medic mor,
Se infectează inima şi sufletul în mine,
Mă voi usca în propriul meu fior.

Angelică, duioasă, miloasă cum era,
A desfăcut bandajul să-l înlocuiască,
Ochii pătrunzători au fost puşi în dilemă:
În loc de rană-i o floare îngerească,

Un bobocel ascuns sub acea faşă,
Fata zâmbeşte, ascultă şi şopteşte:
N-ai avut cuvinte să spui că mă iubeşti,
Trandafirul, în locul tău, vorbeşte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!