Pânze

Se destramă norii
Într-o pânză deasă
Ce-şi întinde cute peste muritorii
Care, de prin case, îndrăznesc să iasă.

Fire zdrenţuite
Clatină burlane
Şi măresc amarul zilei chinuite
Invadând canale-n straşnice bulboane.

Iată-apare vântul
Şi-i demenţial:
Plopii se înclină şi îşi pierd veşmântul,
Stropii iau viteză pe orizontal.

Urlă-adânc văzduhul
Clipelor acele
Care le frământă, gata să-şi dea duhul
De atâta ploaie... bietele umbrele.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!