Ţi se făcea...

Şi dacă tot ţi se făcea de câte-n lună şi în stele,
aşteaptă calm, că în vâlcea, iubita-ţi va veni cu ele!
Nu sudui, nu te-ntrista dacă nu-ţi place ce-ţi aduce,
iubita ta va rezista, cuminte cum o ştii: in nuce!
Şi va veni din infinit fiinţa ei nemuritoare
ce-şi pregătea, de răsărit, un cântec de privighetoare.
Vei încerca să îi săruţi ispitele nurlii bogate,
iar spiriduşii cei temuţi or face tumbe pe la spate.
Să te-ncălzeşti în trupul ei, când vântul bate plin de şoapte,
ia-mă cu tine, dacă vrei, să stau şi eu măcar o noapte.
Dacă rechini sentimentali ne-or vinde taine şi iluzii,
vom deveni fenomenali cu-nvăţăminte şi concluzii.
Şi-n soba trupului călduţ vom aţâţa idei ce ard,
cu nuci, gutui şi un bănuţ voi răsplăti-o ca un bard.
Să ne hrănim ca-nfometaţii, vom coace chiar şi-un colăcel,
pentru sfinţit chemăm prelaţii, smeriţi ne-om înfrupta din el.
Sătui de hrană şi iubire, după o noapte ca de vis,
vă las: mireasă şi tu mire, iar eu... datornicul proscris.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!