Fascinaţie

În împrejurimile inundate de lumina din flori,
abandonată sunt duioşiei de culori.
Fascinată iremediabil de dansul nuanţelor,
mă prind în spirala speranţelor
şi-asemeni unui păianjen ce plasa nesigură ţese,
arunc podurile mele de speranţe împiedicate în cuvinte alese
printre lumini arborescente, în pletele de coral ale nimfelor,
peste verdele plăpând al tufişurilor.
Cu fire de soare ţes o cărare între norii curcubeie
şi casa pământeană, azvârlind în genuni munţi de hodrobeie.
Nudă păşesc pe covorul pufos fără să-mi plec ochii în jos,
în urma mea rămâne parfum de poezie al sufletului amoros.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!