Un refugiu

un refugiu năvăleşte din uitarea pierdută
topind treptele îngheţate
pe nisipuri mişcătoare
galopul derutant al gândului
aduce ultima imagine
a prăvălirii aerului peste noi
şi a spaţiului ameninţat de cădere în gol
cuvintele au naufragiat în albastru
căzând lângă izvoare stinse

amintirile şi-au pus mănuşi
modificând timpul
pentru a nu simţi topirea pe dinăuntru
şi deruta secundei zbătându-se între maluri

o nesfârşire urcă şi coboară
penumbre dezbrăcate la întâmplare
dezgolesc o primăvară căzută sub voal
o aliniere severă tulbură incertul
adunând secundele ameţitoare
în colţul inimii
devenind deodată mai cald.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!