Vine vremea să tac!
Vine vremea să tac, să v-aduceți aminte,
Timpul meu nelumesc, timpul meu tristă umbră,
Nu mai am loc aici, mă sufoc de cuvinte,
Timpul vostru frumos, cu răcoare de undă.
Simt că sunt pe un pisc și n-am cale-nainte,
Dar nici înapoi, numai cerul mai este,
Voi pleca neștiut, voi pleca prea cuminte,
Nu rămâne nimic, nici măcar vreo poveste.
Vreau să las, să aveți, doar un zâmbet dovadă,
Să puteți mai departe, împăcați să plecați,
C-am fost clipă din voi și adesea tăgadă,
Că dintre câmpuri de flori vom ieși vindecați.
Vine vremea să plec, cu nebune înscrisuri,
Timpul meu nelumesc, timpul meu tristă umbră,
Nu mai am loc aici, mă așteaptă abisuri,
Cu deochiul în pumn, trista mea umbră sumbră.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre prăpăstii, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre cuvinte
