Am nevoie

Nu-mi sunt de ajuns peneluri
pentru a cufunda în culori viaţa mea.
Am nevoie de a respira vântul
pe ţărmul pierdut al timpului.
Nu-mi sunt de ajuns arcadele
trandafirilor de culoarea levănţicăi...
Am nevoie de a cădea în parfumul secret al viselor
dezvăluite de focul pasiunii.
Am nevoie de sărutul tău cu aromă de mentă,
de mângâierile tale care mă ridică în slăvi,
de amprenta iubirii lăsată în centul inimii...
Cum poate exista un intrg fără jumătate sa?
Sărută-mă cum soarele sărută holda de grâu
cum marea sărută ţărmul arid aşezat pe-o albă şa,
cum pasărea atinge infinitul fără de brâu
şi oxigenul întreţine viaţa, preţioasă scoică-de rău.
Acuma da, am găsit toate culorile
pentru a înmuia penelurile
şi iată, am desăvârşit tabloul vieţii mele affabile.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!