Respiraţie

Tu eşti buenos aires, eşti ozon,
mă tem să te respir pân' la extaz,
cu riscul plenar să mă crezi filfizon,
tu eşti prinţesă şi eu sunt cneaz...

Eşti Iaroslavna, sunt cneazul Igor,
eu te respir, o!, când tu mă respiri,
Galiţchi, fratele tău, bată-l de şogor,
ne suspectează că suntem vampiri.

Trupul tău scapără-n curbe semeţe,
spre ochii tăi negri, privesc siderat,
când sânii tăi- pietre- imploră tandreţe,
tu mă respiri, eu te respir- înspiralat!

Mai e o vreme şi vom trece Donul,
părul tău negru-i ca pana de corb,
eu te respir, ufff!, iar tu-mi ţii isonul,
ca, într-o zi bună, să pot să te sorb...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!