Ziduri de roze galbene

Printre fire de sentimente trăim
capitolele unui scenariu urmărim.
Prea mult poposim într-o poveste goală,
ne afundăm în lumea zgomotoasă reală,
într-un moment ce nu mai curge,
îngheață apusurile și le stinge.
Noi camere albe să căutăm
cu stucaturi de aur să le decorăm
ferestrele apoi să le aruncăm
vântul să îl respirăm.
O grădină și un labirint să ne regalăm,
pân'la bătrânețe să ne jucăm,
în fiecare zi să ne-alergăm,
ziduri de rose galbene să-mbrățișăm
și cu-ale lor petale, scuturi de iubire să creăm,
visele ce vor veni, să le protejăm.
În triști, nefericiți să nu ne transformăm...
Atitudinile și numele să le schimbăm,
briză și siroco, țărm și val să ne chemăm.
N-avem forțe să ne-ntoarcem înapoi
avem însă mii de foi pentru desene noi.
După apus ziua renaște a priori,
haina și-o schimbă, îmbrăcandu-se-n culori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook