Întoarcerea apelor

în mine plouă torenţial
apele mi-au ajuns la jumătatea ochilor

iarba e un animal adormit
îi simt respiraţia şi tremurul umed
foamea ce fierbe în el
colţii ascuţiţi pe care stă o inimă
ca un trofeu

alerg spre un capăt de lume
să simt
să văd
să mai fiu

noi nu mai avem inimi
le-am schimbat pe creioane colorate
şi tot desenăm un curcubeu ce să ne lege unul de altul

din goluri
ne cresc îngeri albaştri spre cer
şi plouă în noi tot înaltul
cu mângâieri

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!