Ironia sorţii

Un parior dresă un cimpanzeu,
Ce-a deveni neîntrecut jocheu.
Era uşor, agil, cu gură mare,
Iar calul relaxat părea să zboare.
Ca şi trofeu, acest jocheu cu blană,
Se mulţumea, modest, cu o banană,
Pe cănd stăpânul său cu rang de Sir,
Îşi îndesa cu sutele-n în chimir.
Urmând o competiţie-nsemnată,
Stăpânul, lacom, l-a înscris pe dată
Şi-avid să depăşească bariere
A pariat întreaga sa avere.
Maimuţa cu cascheta sa vărgată,
Luă un start lansat, ca o săgeată,
Lăsînd plutonu-n spate cam o milă,
Zburând spre o victorie facilă.
Cand mai avea din cursă o zecime,
Subit văzu maimuţa în mulţime,
Un prichindel cu plete lungi, bălane,
Ce-avea în mână câteva banane.
Aplaudată şi fiind pe val,
Sări maimuţa grabnic de pe cal
Şi alergă la copilaş, pe dată,
Crezând că o să fie premiată.

Morala

Pe cai înalţi, avem în cap de ţară,
Mulţimi de cimpanzei, ce vor să pară,
Că au, vremelnic, trăsături umane...
Dar sunt înnebuniţi după banane!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!