Naivitate

Languroasă şi felină,
Plină de lipici şi har,
Sorbi eterica lumină
Fără a clipi... măcar.

Te lansezi în piruete
Indigo... ca un păcat
Ce dă foc, la epitete
Cu nuanţe de sabat.

Arzi ispite... şi orgolii
Într-o candelă opacă
Şi-n mătăsuri iluzorii
Care au uitat, să tacă.

Dai atingerii culoare
Şi luciri, ce tot îmbie
A sufla... în lumânare
Când o fi, a fi, să fie.

Apoi strigi, a fericire
Şi zâmbeşti, naivitate,
O mireasă şi un mire
Nu au vise, cenzurate.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!