Valerie (2)

Valérie nu împlinise încă şapte ani.
Valérie dansa pe şotroane. dansa şi cânta nepăsătoare / aproape obraznic.
Mama îi călca şorţuleţul. în proprii ochii îi potrivea şuviţele. o trimitea la scoală.
Valérie crescuse / Pentru Mama putea fi la fel de bine un băiat... unul cu plete

Valérie nu uitase nimic. prin sângele ei o evă striga:
uite-o cum îşi dă părul pe spate / cum îşi modulează vocea!

Valérie se joacă mult cu păpuşile
acolo în pătuţul alb / ivit în mijloc de pădure despletită/
–asaltată de violoncelişti în pelerine negre şi prinţese deocheate
care-şi flutură evantaie dezinvolt-provocator–
Ea îşi aşterne acareturile ca un om mare
are multe pe ordinea de zi: un soldăţel cu mâna ruptă
un creion mult prea tocit ca să mai lipească mâna
o gărgăriţă neastâmpărată care tocmai şi-a pierdut o aripă...
mai ales un vis ce o tot bântuie de-o vreme-ncoace
habar nu are cum să-i dea de cap...

Valérie se-cruntă adesea şi cade pe gânduri
mijlocelul subţire stă să se rupă şi toate viespile o invidiază
îşi potriveşte un surâs şi nu-l eliberează
decât la momentul potrivit / atunci când ştie
că el va acţiona pe deplin [clipeşte ştrengăreşte]

Valérie râde în hohote de fluturii care se ascund în buzunarele ei
convinşi fiind că a sosit furtuna. furtuna însăşi trece.
Valérie denumeşte tot ce întâlneşte în cale: de la firul indiscret al ierbii
până la tulpina neclorofilată a ciupercii... / până la
gestul lui de a o ţine de după umeri. şi se simte atât de bine!
parcă altfel decât atunci când mama o sărută pe frunte.

Valérie se tupilează în iarba uriaşă
nu i se văd decât ochii. nu i se aud decât suspinele.
trupul ei fraged mângâie gâzele din muşuroi. obrajii ard.
glezna subţire face cicoarea să tresară / să-şi cheme astrul
pasărea liră înalţă poeme-curcubeu
Valérie s-a îndrăgostit pentru prima dată:
de muschetarul cel mic al lui Dumas

azi i-a scris prima scrisoare (cu alfabet incomplet; sigur va înţelege el)
Mama e convinsă că lui Moş Crăciun i-a scris
Numai Valérie ştie: nu divulgă secretul!
Ţopăie veselă cu inima-i complice să-i sară din piept...

Valérie nu împlinise încă şapte ani.... Valérie creştea pe zi ce trecea...

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!