Vreau să culeg lumină din durere

eu ador îndemânarea de-a te urca sus pe creste
unde-s norii care poartă ploile peste câmpie
cu lumini și cu priveliști ce te poartă în poveste
cu tot dorul ce așează toate într-o feerie

te alint cu zbor de fluturi ce se-așează pe petale
și văd valurile care spală zarea ce de sus se strânge
au ieșit din mare zorii care-ncep să mă îngâne
și cu ropote de izvoare ce-n culori încep a curge

te iubesc cu toată energia și cu freamătul de frunze
în inima mea tristă sub mersul căprioarelor fricoase
vreau să simt pe deplin arsura din ale tale buze
surâsul tău e versul ce cuprinde zările stâncoase.

poezie de (19 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook