Sprijin absolut
pe când cuvintele se zvârcolesc
gata să se înece la mal
fruntea-mi se înfioară de o atingere
din ramă albastră alb la față
Iisus veghează odaia
proptește zidul dimpotrivă cu privirea
își mișcă mâinile în cruce
în nefireasca liniște
să nu aud zvonuri din noapte
cât de tare scârțâie veacul
să nu-l văd cum se prăbușește
peste celelalte
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cruce
- poezii despre creștinism
- poezii despre albastru
- poezii despre Iisus Hristos
