* * *
în gât mi se urca strada
nu pot s-o-nghit
am piatra cubică în nari
care de lemne îmi urca-n auz
trase de cai
trase de boi
cărăușii mai biciuiesc o data
aerul în care locuisem
laolaltă cu vremea
strig dar poarta n-aude
e verde surzenia ei
toți ne prefacem ca inca traim
la numărul 30
mă opresc si respir
încă zece ani
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verde, poezii despre numere, poezii despre lemn sau poezii despre aer
