Insistenţă

cu drag, domnului profesor Petre Prioteasa, un poem în "esc"

Profesore, îţi mulţumesc!...
Nu am crezut că mai trăiesc
Un om ca tine să-ntâlnesc,
Ceea ce scrii, eu, când citesc,
Îmi vine-n ceruri să plutesc
Că ai un har Dumnezeiesc!
Am şi momente când zâmbesc,
Dar, câteodată, mai bocesc
La boala ta când mă gândesc!
Vreau să îţi fac un gest frăţesc
Şi un rinichi să-ţi dăruiesc!
Căci în lume cât mai trăiesc
Mi-ajunge unul, şi gândesc
Pot să trudesc, pot să iubesc!
Ca vinul zilnic ce-l servesc
Vreau fericit să te găsesc
Când ne-ntâlnim, în mod firesc,
Şi... crede-mă, eu nu glumesc!

poezie de Irimia-Lucian David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!