Mulţumesc îngerului de rouă

Iubirea pură cât voi
Aţi încerca să o înnegriţi
Între doi oameni de rouă ce se iubesc
Cu pietre cu noroi drăcesc
Ei mai tare in lumina ei strălucesc
Şi pe voi vă orbesc
Fiindcă se albesc
Şi la un moment dat
De o să treacă pe lângă voi
Cu zeci de mii de telescoape
Nu o să-i mai vedeţi...
Fiindcă ea iubirea pură
Nu mai poate fi prinsă
De smoala ce vă ţine pe voi
Prinsi în iadul de noroi
Nebăgând în seamă
Nici un punct negru
Al răutăţii de voi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!