Balansoar de apus întors

Miros de cozonac cald
răsfiri din cuptorul inimii
zidit cu tine înăuntru
cum coceau bâtrăni
inainte de Înviere.

Şi te de degust
cu pahar de vin
din taninul privirii
nu am te gând să
zidesc în vreo biserică
ca pe vreo o Ană...

Fiindcă eşti caldă
şi pufoasă
privindu-te cum soarele
te răsfaţă
pe privdorul geanei mele
pe un balansoar
de apus întors
cu o jumătate de soare...

Care nu se dă dus
vrăjit de frumusetea
şi mireasma ta
cozonac al inimii mele
pe un paner de stele
când noaptea-şi lasă pleoapele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!