Poeții
Adeseori, spășiți, servesc,
Mari porții de singurătate,
Scrutând fâșii de puritate,
În hăul vast și omenesc.
Au multă luminozitate,
În gându-le dumnezeiesc
Și, solidari, sporovăiesc,
C-o nevăzută zeitate,..
Ei, în amurguri, înfloresc,
Salvându-se de-nstrăinare,
Strigând spre cei ce pângăresc.
Și grai, și limbă, dar și floare,
Iubiri apuse-i zgândăresc,
Iubiri, de-a pururi, migratoare...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre flori, poezii despre solidaritate, poezii despre singurătate, poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
