Lonely people can't jump

da e haios fascinant înfricoşător şi naiv
am renunţat la asigurare
cu mărunţişul recuperat
mi-am luat o bicicletă

şi cu ea era să-mi rup gîtul!

aşa e şi-n dragoste
nici pomeneală de prinţ
pînă nu pupi broscoiul pe bot

totul e o generozitate dilie
şi nimeni nu stă să-şi numere
lacrimile care îi dorm sub pleoape

trebuie să fii apa rece şi vie
care spală dimineaţa
visele pe ochi

să vezi cum o să te sară prăpastia
în braţe la cea mai super
evăr
posibilă
bucurie!

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!