Dimineața
Peste gene cântă-n meloritm drumeața,
creionându-și vise abia dezmorțite,
gânduri se privesc, șușotind grăbite,
ochii sărutându-i, blândă, dimineața.
Te iubește lumea firilor lumește,
zburdând curbeic în pupila-albastră,
aburul idilei susurând clipește
savurând bemolii din orchestra noastră.
Părul tău îmi curge, despletindu-ți țelul
De lumina-adâncă din văzduhul ceții,
Minunea-ți iubito înroșește fierul
Pe furnalul frunții petrecându-ți feții.
Poticnită-i ziua, se-ntinde căscând,
o cafea mai soarbe, vălu-ți savurând!
sonet de Aurel Petre (3 iunie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.