* * *
singurătatea e atunci
cînd nu mai crezi în nimeni
nici în propria ta mînă
care te mîngîie
nici în planta
care se poate transforma într-o carnivoră
și-ți va devora visele
eram într-o toamnă
aș putea spune
amorțit
nici măcar dorința de a trece strada
n-o mai aveam
și ai venit
în haine albastre
("blue song are like tatoos")
și ai scos din buzunar
un ghiveci cu flori albe
ți mi-ai spus să am grijă de el
am început să am grijă
de toate ale noastre
atît cît puteam
și n-ai mai avut răbdarea
de a-l învăța pe cel mort
și recent înviat
să meargă
dar ai construit cu grijă
în jurul nostru
al meu
și al plantei căreia i-au căzut florile
un perete de sticlă
incasabilă
prin care nici nu mai pot să întind mîinile
să te iau
tu ai plecat
furioasă
pentru că eu pluteam ca-ntr-un uter transparent
și eu am rămas
să-mi permut
amintirile
ca-n jocul de lego ce mi l-ai dăruit
mai nou
ai blocat telefonul
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
