Picură lumina...
Rănile mele
sunt ca niște cărări pustii
au învățat să zâmbească
la fel ca un răsărit
pe turnul unei biserici
în zi de duminică
genele însîngerate
au devenit curcubeie
după ce toate ploile au trecut prin mine
ca o coasă prin iarba crudă
pentru a face drum unei mirese
în fiecare clipă rup cu dinții din viață
și-atunci inima își mai pune un petec
din care picură lumina...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre învățătură
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre nuntă
- poezii despre inimă
- poezii despre dinți
