Regina dantoniului
dedicată Corneliei Georgescu
Regină a dantoniului,
Pe trepte de marmură
Îți alunecă pașii...
Îndoielnice umbre te urmăresc ca un voal
Și se risipesc în cețoasele văi,
Peste umerii tăi.
Ochiul desenează stânci mișcătoare,
Alergând spre nava albastră,
Simbol simplificat și tacit,
Pentru prietenia nostră.
Ai colorat ochii cu marea
Și ai adus pe-al Proximei sol
Accente de dor,
Sărutări de jar și comete ce ard
Pe-al prieteniei altar.
Ciută scăldându-te-n tainice ape,
Îngerii i-ai adus mai aproape...
Iubirea ai luat-o cu tine,
Sădind-o pe solul arid...
Proxima planetă a iubirii,
Prin tine și prin matelotul de vise,
O altă iubire trăind...
Mi-a rămas încrustată în vise,
Ca o roză ce se deschide
Și te stropește cu ploi de petale
Lumina Proximei ce i-ai adus alinare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
