Piesa
călător prin singurătate
ochii curg pe geana uscată de lacrimi
uneori merg prin venele sufletului
pulsează sângele în stații terminus
azi am fost condamnat
de nimeni știut, de nimeni cunoscut
pământul a cerut pământ
laurii căzuseră pe oasele calcinate
eram nebunul din cetate și a contat
acum totul e banal și trist
ca o piesă de teatru
fără actori sau spectatori
doar regizorul rătăcit pe ultimul rând
dar viața, unde a rămas...
uneori mergeam printre ani
un actor rătăcit într-o piesă neterminată
trecuse vremea,
crucile au țipat într-o noapte și am fugit
pe mâini se așternuse huma
alteori vroiam să mă întorc
eram gândul în noapte
cocoșat ca un semn de întrebare așezat aiurea
orbit de lumină, m-am afundat într-o călimară și scriu...
când nu plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
