Sonet
Nu știu de unde vine mirosul de mâncare,
dar de privesc în urmă măicuță te zăresc
Și-n ochii mei muscate îndată înfloresc
Slăbindu-mi legătura gândirilor precare.
Te-aud cum rupi surcele, cum arzi coceni in sobă
și văd cartofi sub oala încinsă de pe plită,
în palma mea-i cenușă și praful de pirită,
Dar tot îmi este gândul la slană și la tobă.
Măicuță, de departe tot mai aproape-mi ești,
în mine-s focuri vii de candele și stele,
trimite-mi o mireasmă din florile cerești,
din curcubeu culoare. Din ochi mai curge mir,
tu cere-o picătură să-mi ung din tâmpla rece,
prin pletele-ți cărunte simt cel mai blând zefir.
sonet de Ana Podaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
