Duna de nisip
Trec valuri și un drum se-agață
de tălpi ce glăsuiesc în cor
într-un genunchi seara se lasă
și pasu-i stâng de un picior
Doar sarea-i mușcă alb din chipul
ce se izbește adânc în stânci
în piatra neagră și nisipul
își varsă marea și n-o plângi
Și păsările trec șiroaie
cerul mi se confundă-n glezne
nu știu de-s mări sau de e ploaie
în pielea care mi se cerne
Castelu-n dune se dărâmă
vântul îmi suflă în ferestre
șoptindu-mi doară o fărâmă
în flautele din orchestre
Privesc în palmă și în spații
cresc portative pe o ie
din degete și din striații
îmi suflă-ncet o melodie
Ea cântă rar și-n val îi crește
un pescăruș cu pânza albă
spuma în aripă-i dospește
și coardă-n firul de pe iarbă
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
