Și regnul vegetal emigrează...
Un mac, ce se zbate-n fereastră
Și o lalea, care se vrea albastră,
(Ca să vedeți și voi, ce vegetale!),
Își fac semne discrete din petale...
Pesemne, că au duh aceste flori
Și cine știe? Minte și fiori,
Pesemne, că-și vorbesc, în limba lor,
Căci, poate au și ele-un tricolor...
La care să se închine, uneori,
Chiar dacă par să fie simple flori...
Desigur, plâng, din când în când,
În graiul lor inflorescent, zicând ;
"Hai să plecăm în lume, surioară,
În lumea-n care este numai vară,
Printre camelii, frezii și oleandri,
Acolo unde-s oamenii mai tandri,
Unde avem și noi un Dumnezeu,
La care s-apelăm și tu, și eu...
Și-nfiorate, pe sub clar la lună,
Noi, soro, să murim de moarte bună!"
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
