Amintire
Îmi amintesc de tine,
Când mă gândesc la mine
Și tot ce a însemnat
Sentimentul tău curat.
Nu prețuim ce avem
Conjugăm doar verbul"vrem"!
Te caut neîncetat
Cu un strigăt disperat!
Amintirea reînvie,
Inima o simt iar vie,
Când imaginea pălește
Inima, iar amuțește...
Și tristețea mă cuprinde
Am rămas fără cuvinte,
Doar c-un dor imens de tine
Fără speranță de bine...
Roua inimii se scurge
Într-un potir care strânge
Toată jale-acumulată
De ani întregi adunată!
poezie de Magdalena Dale
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
