Con invers

o fereastră a mării pătrunde
printre jaluzele
oamenii fac opţiuni irevocabile
trei dus-întors una
doar dus
iar unde se întâlnesc
putem să ne vedem pe noi

acolo unde
zidurile sunt împovărate de
apăsare
greutate care face toate ceasurile
să meargă

spune-mi
de ce nu părăsesc camera asta
de ce
tu eşti aşa reală şi eu un biet poem învechit
spune-mi de ce cobor spre salonul 3
spre camera rotundă
spune-mi de ce surâsurile trec la
o oră distanţă dincolo de
suferinţă