Noapte la New York

Oraşu-i cuptins de neurastenie,
n-are odihnă, nici somn.
Cerşetorii-s stăpâni peste noapte,
cum peste zi poliţiştii ar fi;
şi nu sunt ceruri zgârîiate de turnuri,
nici lunatici să meargă pe-o umbră,
în ideea că s-ar balansa pe o sârmă,
care ar putea traversa această
fără de seamăn Metropolă.
Trec maşini cu sirenele-n ţipăt, suprapuse
tramvaie mai trec; şi mai trec legiuni
de naţiuni, care mai de care mai grăbite,
fie că ziua-i în amiaza mare,
fie că-i chiar toiul nopţii.
Subterane metrouri scârţâind în staţii,
până la ruperea nervilor,
oameni fără nici o identitate,(aparent)
vagabonzi şi drogaţi, ţin de urât
mai târziului nopţii şi tîrfelor
şi din când în când, parcă prea des,
strigă isteric, spasmodic,
câte-un muribund de sub roţile unui
taximetru galben ca lanurile de August,
din Sudul Franţei,
că ar fi uitat să semneze ultimul testament,
în care era trecută doar o... pisică!!

poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!