Calul sălbatic şi eu

rămas-am singuri
în primăvara tulbure
trezită greu
din ceasul lăcrimând
eternizate stele

el
îşi pune zăbala pe suflet
să nu plângă

eu hoinăresc
fără o ţintă precisă
prin rouă de drum

habar nu am
când ne ajunge dorul

el zburdă prin crânguri

eu simt fuiorul îndoielii

arunc şeaua
întorc o filă din povestea
neprigonitelor uitări

rămas-am singuri pe pământ
două idei
câteva pulberi
cântate de vânt

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!