Sonet de liniştire

Sunt precum plevuşca prinsă în mreajă-
O zbatere în ale vieţii iţe.
S-a scurs arama toată, topită-n dumitriţe,
S-a risipit aiurea şi a iubirii vrajă.

Sunt gol pe dinlăuntru ca tufa de cucută-
Încerc să mă adun ca dintr-o densă ceaţă
Şi consternat constat că este dimineaţă-
Ciudat se-aude cucul la o cântare mută.

Mă zbat în van! Sunt cărţile făcute-
Văd îngerii cântând din blândele lăute...
Ce straniu cor pe liniştita undă!

Se-ndreaptă spre mine din vasta depărtare
Un straniu cor, o stranie cântare...
Ce bine că trăirea mea a fost profundă!

sonet de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!