Alerg

Trec, văd, alerg, cunosc
Ce vede ochiul,
Cunosc ce cunoaşte mintea,
Alerg dacă mă ţin picioarele.
Ele au îmbătrînit,
Trupul a îmbătrînit,
Sufletul aleargă-n durere
Şi culege mărgăritare,
Şi îngroapă gunoaie,
Purifică pe cine doreşte,
Desmiardă adevărul
Nu prostituţia!

Norii se învîrt ca roata în ocean
Rîzînd de imaginile triste ale minciunii.
Notre Dames se zbate
Între adevăr şi minciună,
Turnul Eiffel pluteşte-n
Zarea pustie a Terrei,
Luna zace-n durere
Sena cauta trecutul, istoria
Şi i se alătură Luvru
Care aşteaptă Lumina învierii.

Străzile se unesc şi se resping
Precum trecutul cu viitorul
Şi uite aşa privesc
Infinitul oceanului Divin
Ţinîndu-mă de mînă
Cu mersul, alergatul
Văzutul şi durerea
Pe străzile Parisului.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!