Vulcanul
acolo
o erupție
devastatoare
apoi liniște
doar fumegatul discret al coșului
doar pietrele
încă fierbinți
doar apăsarea tăcerii...
poate că
odată
un vânt prielnic
va aduce alți germeni de viață
și sămânța speranței din nou încolți-va
acolo
în vulcanul
din inima mea...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre vulcani, poezii despre viață, poezii despre tăcere sau poezii despre inimă
