Captivă-n curcubeu

Ştiam că eşti un mag ce doar din gând,
Poţi preschimba o lume-ntr-o pictură,
Culorile de toamnă amestecând
Şi recreând din ele-o partitură.
Că nopţile cu uitătura sumbră
Sub semnul tău atâta de discret,
S-au dezbrăcat de hainele, de umbră,
Iar tu, din mag, ai devenit poet!
Că zările au pleoapele albastre
Când flutură din genele mirării
Visând desfăşurări de-aripi măiastre
Cum cresc firav din versul adorării.
Ştiam că-n ochii tăi dacă privesc
În curcubeu ai să mă prinzi captivă
Şi-n versul tău voi vrea doar să trăiesc
Femeie, muză, înger deopotrivă...
Că mă dezic de viaţă şi de moarte,
De lumea îmbrăcată în nevoi,
Ca să renasc lumină ce se-mparte,
Peste-ntunericul ce doarme între noi...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!