Ti-aduci aminte?
Ți-aduci aminte Bădie Mihai
Când prin păduri cutreieram?
Pe-atunci tu versuri nu scriai
Căci amândoi copii eram.
Când păsări se-odihneau pe ram
Cântând încet, adormitor,
Și fericiți noi ne scăldam
În apa recelui izvor?
Când stele pe cer răsăreau
Fiind lungă calea la ele
Și printre nuferi se oglindeau
În lacul viselor tale?
S-au dus acele vremuri, Bădie,
Și totul acum-i schimbat,
Dar nimeni să plângă nu știe
La rădăcina teiului sfânt.
Doar codrii bătrâni și izvorul
În care lacrimile toate se strâng
Sunt triști acum și-ți duc dorul,
Iar teii cu flori galbene plâng.
poezie de Marian Galoiu
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat
Vezi și următoarele:
- poezii despre tei
- poezii despre păduri
- poezii despre plâns
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie