I
Să ieși desculț în curte. Să calci pe resturile umede împrăștiate prin noapte. Să evoci memoria crustei și să elogiezi capriciile unei flori agățate de trotuar. Să ascuți sub picioarele tale depășite scâncetul ușor al putregaiului și, în ciuda acestei percepții despre moarte, să intuiești că viața se înmulțește, că din palmele tale încolțesc liane, plante cățărătoare ce ajung la gâtul tău și să simți creșterea rădăcinilor care se adâncesc, în timp ce pe tălpile picioarelor tale se strânge puțină ploaie, pe care nu o aveai înăuntru.
poezie de Alex Dario Rivera M. din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
