O palmă

Umilinţa este o palmă
învineţită de frig
un cap înfundat în guler
o gură care inspiră aerul expirat de alte guri

Umilinţa e soţul şi soţia
mama noastră şi a părinţilor noştri
fiica pruncilor noştri vii şi a celor
pe care nu i-am lăsat să se nască

Umilinţa e sărutul aşteptat cu anii
respins de ceara sleită între degete
sexul fotografiat ce pare atât de ireal
şi cel blestemat pentru veşnica sa puritate

Umilinţa se cuibăreşte în craniile pustii
în buzunarele goale în inimile deşarte
ea ne intră în măduva oaselor ne suge sângele

Umilinţa ne omoară zi cu zi
dar cum să trăim fără ea
cum să ajungem la ţărmul tot mai îndepărtat al demnităţii?

poezie de Tamara Zub
Adăugat de Marina Agelanu
Comentează! | Votează! | Copiază!