Beţia dulce-a clipei

Dinspre calende se invocă sfinţii
Priviri încremenesc în legănare,
Norocu-mi este împlinirea minţii,
Când buzele timide-şi cer iertare.

Beţia dulce-a clipei... mă seduce
Şi mă-nvârteşte-n dans ameţitor
Lăsându-mă apoi într-o răscruce
A timpului rebel... şi-nvingător

Te simt în mine ca pe-o sărutare.
Ca pe un zâmbet proaspăt inflorit,
În dimineti ascunse după soare,
Când sânul tău, tresaltă, fericit.