Natura nenaturala
prin acea iarbă deasă mi-am alergat sufletul
era cu un pas în față
l-am ajuns la fântâna cu apă sărată
mi s-a părut că mă cunoaște de undeva, a tresărit
încercând să-l ating am spart oglinda mamei,
ne-am tăiat amândoi în cioburi
eu plângeam, el râdea
dintre cioburi am răsărit amândoi într-un copac uscat
a venit o ploaie, a trecut un soare peste noi
acum ne împărțim mugurii
doi la mine, doi la tine
ce viță de vie frumoasă
crezi că e fericită?
poezie de Dan Constantin Muresan
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
