* * *

ai să povesteşti şi la crâşmă
despre iubirile tale
mai ales despre cea de pe urmă
ca pe o lăsare la vatră
dintr-un război
în care nu te-ai descurcat prea bine
încercând să treci peste
bariere
acuzaţii
cerşetorii de doi lei
rugăminţi
covorul rămas deja fără franjuri
şi câte şi mai câte

publicul
cei câţiva amici
care fac mişto de tine
tandru
pentru că
mde
eşti cine eşti
deci publicul te va asculta cu oarecare invidie
despre călătorii
despre peştii albaştri
plutind doar în spaţiul tău
închis
descrieri inghinale amănunţite
şi la final te vor bate pe spate zâmbind
când nu vor pricepe
de unde atâta zbatere
şi alergat în picioarele goale
iarna
strigând în parcul pustiu de la unu noaptea
te iubesc

când te vei întoarce acasă
şi mintea ta va reîncepe să toarcă iarăşi şi iarăşi
aceleaşi cuvinte certuri sau furii
vei vrea să pleci din nou

dar la crâşmă se-nchide la zece seara

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!