De mila celor care pier

De mila celor care pier
departe de-al Tău nume
Tu-ai dat tot ce-aveai în cer
şi tot ce-aveai în lume!
Ce-aveai acolo-n cer...
Şi tot ce-aveai în lume!
De mila celor care pier
departe de-al Tău nume.

Tu Cel prin care s-au făcut
toţi aştri spre-ai conduce,
într-un biet staul Te-ai născut
şi ai murit pe-o cruce!

În staul Te-ai născut
şi ai murit pe-o cruce...
Tu Cel prin care s-au făcut
toţi aştri spre-ai conduce.

Chiar piatra ce Ţi-a fost mormînt
era şi ea străină.
Şi n-a mai fost în cer Cuvint
nici pe pămînt Lumină...

Şi n-a mai fost Cuvînt,
nici pe pămînt Lumină.
Chiar piatra ce Ţi-a fost mormînt
era şi ea străină.

Aşa ai vrut Tu să plăteşti,
Să cumperi lumea-ntreagă.
Dar Tu pe nimeni nu sileşti,
ci laşi pe toţi s-aleagă.

Pe nimeni nu sileşti
ci laşi pe toţi s-aleagă.
Aşa ai vrut Tu să plăteşti,
căci Ţi-a fost lumea dragă.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!