Luni călătoare

Și-atunci nu ți-am mai spus nimic
mi-am scos limba să se așeze pe ea
o pasăre vorbitoare,
tu mângâiai urechile unui balansoar,
Lunile se intersectau călătoare.
Stăteam ca două tulpini de copaci
primăvara
așteptând cineva să ne dea cu var
pe picioare.
Și-atunci nu ne-am mai spus nimic
ca și cum fiecare..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook