Când dintre ceruri

Când dintre ceruri şi pământ hotarul
A fost stropit cu sânge şi suspin
În inima Ţi-am înălţat altarul
Şi am venit la Tine să mă-nchin.
Când se-ntregeau tăcerile din şoapte,
Când adormise steaua la apus
Ţi-am înălţat o candelă în noapte
Şi sufletul în palme Ţi l-am pus.

Când ruga Ta s-a împlinit în mine
De dorul Tău am tresărit din somn
Ţi-am înălţat altarul din ruine
Şi Te-am ales pentru vecie Domn.

Când trupul Tău s-a înălţat să moara
Făptura să mi-o spele de păcat
Am înviat şi eu a doua oară,
Prin moartea Ta pe cruce-am înviat.

Pe-altarul ridicat cu suferinţă
Te-am pus, Isuse, să trăieşti mereu
Şi inima şi-ntreaga mea fiinţă
Ţi-am închinat-o Ţie, Domnul meu!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!