Fantomele tristeții

Cad fulgi târzii din iarna înghețată
Și picături de ploaie se-amestecă perfid
Vestind o primăvară timidă și-ncercată
De zile încărcate cu nori pe cer și frig.

Departe orizontul fantome își descarcă
Pe umeri îmi așterne o mantie în gri
Și ochilor în ceață tristețea le așează
Spunând cu reci cuvinte că tu nu vei veni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook