Colind la poarta cerului

Ning amintiri păşind azi printre cruci,
Of Doamne, dealu-i plin şi încă tu mai chemi
Se înnegriră crucile de lemn
De-atâtea lacrimi ochii mi-i usuci.

Umplui trăistuţa azi cu nuci si mere
Şi cozonac am pus că ştiu că lor le place,
Şi-n lumea asta de nespusă pace
Am să le cânt încet colindele acele

Ce-n vremi trecute cu drag mă învăţară
Cei ce aici îşi dorm azi somnul dulce
Drept pază au alături sfânta cruce

Demult nu le mai pasă de gerul de afară;
Cum dor mi-e să-i revăd aceasta fie-mi plata
Pentru al meu colind deschide-n ceruri poarta.

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!