Porumbei
Ca mâine o să fim strămoși,
Nu zic: bătrâni, nu sună bine.
Și pregăti-ne-om de plecare
În straie noi, cum se cuvine.
Ca mâine-o să zâmbim la cer
Cu inima evlavioasă
Și toți, strămoși lângă strămoși,
Cântând, ne-om reîntoarce-acasă.
Ca mâine, bravi strămoși la porți
Ne-o găsi moartea, frații mei
Și vrând să-ngâne-o rugăciune,
Gura va naște porumbei.
Ca mâine zice-ne-om: strămoși,
Noi înșine strămoși ne-om fi,
Dar dacă-om avea steag Iubirea
Și de sub flori om trilui!
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
