Zeule!

Cât de nemuritor eşti zeule?
Şi de ce napăstuiesti rapsozii?
Cui îi va păsa zeule, de moarte şi nemoarte
când oamenii nu vor mai fi?
Cine... va mai şti numele tău?
Le va păsa gâzelor, peştilor, păsărilor
de puterea ta?
De fulgere
de moarte
de furtuni şi lumina zilei?
Când omul va pieri ca o ofrandă
cine Îţi va pomeni numele
în temple, mituri, cântări?

Pe cine vei îngrozi
şi cine îti va cere îndurare
când nebunia va şterge urma închinării?

Îndură-te dumneata, dioiule
cum şi noi ne îndurăm cu iubire
şi fă nemuritori poeţii!
Ei sunt singurii visători
care se asemuie zeilor:
singuri în cuvânt
şi oamenilor gând.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!